CARNÁȚIE, carnații, s. f. Coloritul și structura pielii unei persoane. – Din fr. carnation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARNÁȚIE s.f. Coloritul și structura pielii unei persoane. [Gen. -iei. / < fr. carnation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARNÁȚIE s. f. coloritul și structura pielii unei persoane. (< fr. carnation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARNÁȚIE, carnații, s. f. (Rar) Coloritul și structura pielii unei persoane. – Fr. carnation.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
carnáție s. f. (sil. -ți-e), art. carnáția (sil. -ți-a), g.-d. art. carnáției; pl. carnáții, art. carnáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARNÁȚIE ~i f. rar Coloritul și structura pielii omului. [Art. carnația; G.-D. carnației; Sil. -ți-e] /<fr. carnation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink