CARNÉT, carnete, s. n. Caiețel de buzunar, uneori cu date și cu rubrici tipărite, pentru diferite însemnări. ♦ Act, document în formă de caiețel, care atestă apartenența posesorului la o organizatie politică, de masă etc. ◊ Carnet de muncă = document (în formă de caiețel) care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane (vechime în muncă, locul de muncă) și care servește acesteia pentru anumite drepturi (pensie, retribuție, concediu etc.); carte de muncă. – Din fr. carnet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARNÉT s.n. 1. Caiet de format mic (folosit pentru diferite însemnări). 2. Act, document (având forma unui mic caiet) în care se arată apartenența posesorului la o anumită organizație. [< fr. carnet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARNÉT s. n. 1. caiet mic (pentru însemnări). 2. act, document de forma unui mic carnet (1), în care se arată apartenența posesorului. (< fr. carnet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARNÉT, carnete, s. n. Caiet mic de buzunar, uneori cu date și rubrici tipărite, pentru diferite însemnări cu caracter personal sau oficial. ♦ Act, document în forma unui caiet mic, care atestă apartenența posesorului la o organizație politică sau de mase. – Fr. carnet.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
carnét s. n., pl. carnéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
carnét n., pl. e (fr. carnet, din caernet, cadernet, dim. d. cadern. V. caĭet). Caĭețel, carticică [!], condicuță portativă de luat note, de făcut însemnărĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARNÉT ~e n. 1) Caiet de format mic, folosit pentru diferite însemnări. ~ de note. 2) Document oficial care atestă apartenența posesorului la o organizație. /<fr. carnet
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink