CARNEȚÉL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet. – Carnet + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARNEȚÉL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
carnețél s. n., pl. carnețéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink