CAROLINGIÁN, -Ă, carolingieni, -e, adj. Care aparține dinastiei lui Carol cel Mare, privitor la această dinastie. [Pr.: -gi-an] – Din fr. carolingien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
carolingián adj. m. (sil. -gi-an), pl. carolingiéni (sil. -gi-eni); f. sg. carolingiánă, pl. carolingiéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAROLINGI (CAROLINGIENI), dinastie de regi și de împărați (care își trage numele de la Carol cel Mare), întemeiată în 751 de Pepin cel Scurt. A domnit în Franța (pînă în 987), în Germania (pînă în 911) și în Italia (pînă în 905).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink