CAROTIÉRĂ, carotiere, s. f. Utilaj de foraj folosit pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (2) din gaura de sondă. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. carottier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAROTIÉRĂ s.f. Aparat pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (II) [în DN] din fundul găurilor de sondă. [Pron. -ti-e-. / < fr. carottière].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAROTIÉRĂ s. f. 1. sondeză pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (II). 2. aparat folosit pentru a face sondaje și a lua eșantioane din fundul oceanelor. (< fr. carottière)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAROTIÉRĂ, carotiere, s. f. Aparat folosit pentru tăierea și extragerea carotelor2. [Pr.: -ti-e-] – Fr. carottier.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
carotiéră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. carotiérei; pl. carotiére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAROTIÉRĂ ~e f. Dispozitiv de foraj folosit pentru extragerea la suprafață a carotelor din sonde. [Sil. -ti-e-] /<fr. carottiere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink