Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: carota (verb) , carotă (substantiv feminin)   
CARÓTĂ, carote, s. f. 1. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galbenă-roșiatică. 2. Probă cilindrică de material luată din betonul de fundație al unei șosele, în vederea verificării proprietăților fizice și mecanice ale acesteia în laborator. 3. Fig. (Rar) Înșelătorie, șmecherie, trișare, șarlatanie. 4. (La jocul de biliard) Poziție dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura. – Din fr. carotte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARÓTĂ s.f. I. (Liv.) Morcov. ♦ Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte, de culoare galbenă-roșiatică. II. Probă cilindrică de material, luată din fundul găurii unei sonde pentru a determina structura stratului străbătut. ♦ Probă cilindrică luată din betonul de fundație al unei șosele după 28 de zile de la turnare. III. (Fig.; franțuzism) Înșelătorie, șarlatanie. IV. (Fam.) Joc răutăcios la biliard, potrivit căruia i se lasă adversarului o lovitură grea. [< fr. carotte, cf. lat. carota – morcov].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARÓTĂ s. f. I. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte. II. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura și caracteristicile straturilor. ◊ probă luată din betonul de fundație al unei șosele pentru stabilirea proprietăților fizico-mecanice. III. (fig.) înșelătorie, șarlatanie. IV. (fam.) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea. (< fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARÓTĂ2, carote, s. f. Probă cilindrică de material, luată din fundul găurii unei sonde, pentru a determina structura stratului străbătut. ♦ Probă cilindrică de material, luată din betonul de fundație al unei șosele, după 28 zile de la turnare. – Fr. carotte.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARÓTĂ1, carote, s. f. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte, globuloase, de culoare galbenă-roșiatică. – Fr. carotte.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
carótă s. f., pl. caróte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAROTÁ, carotez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A înșela, a extorca. ♦ (La biliard) A juca astfel încât să rămână adversarului o lovitură dificilă. – Din fr. carotter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÓRCOV, morcovi, s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa).Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARÓTĂ1 f. livr. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte de culoare galbenă-roșcată. /<fr. carotte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARÓTĂ2 ~e f. 1) Probă de rocă extrasă prin foraj în vederea verificării proprietăților terenului. 2) Probă de material luată din betonul unei șosele, în vederea determinării proprietății fizico-mecanice a acesteia. 3) Poziție dificilă la jocul de biliard, lăsată în mod intenționat adversarului. /<fr. carotte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÓRCOV ~i m. Plantă legumicolă cultivată pentru rădăcina ei groasă, de culoare galben-roșiatică, folosită în alimentație. /<bulg. morkov
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAROTÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A înșela; a estorca. ♦ A juca astfel la biliard încât să rămână adversarului o lovitură dificilă. [< fr. carotter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAROTÁ vb. intr. (fam.) a înșela; a estorca. ◊ a juca la biliard astfel încât adversarului să-i rămână o lovitură dificilă. (< fr. carotter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MÓRCOV s. (BOT.; Daucus carota sativa) (prin Transilv.) moroc, (prin sudul Transilv.) mure.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
carotá vb., ind. prez. 1 sg. carotéz, 3 sg. și pl. caroteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mórcov s. m., pl. mórcovi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)