CARST, carsturi, s. n. Eroziune și dizolvare a calcarelor, gipsurilor și sării, provocată de apele subterane sau de suprafață, urmată de crearea unor forme caracteristice; (concr.) formă de relief rezultată în urma acestei eroziuni. – Din germ. Karst.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARST s.n. Eroziune a calcarelor și a ghipsurilor de către apă, însoțită de formarea de pâlnii, peșteri sau râuri subterane. [< fr. karst, cf. Karst – regiune pe coasta orientală a Adriaticii].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARST s. n. eroziune a calcarelor și a ghipsurilor de către apă, însoțită de formarea de pâlnii, peșteri sau râuri subterane. (< fr. karst, germ. Karst)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
carst s. n., pl. cársturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARST ~uri n. Formă de relief rezultată în urma eroziunii și dizolvării rocilor de către apele subterane și de suprafață. /<germ. Karst
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARST (‹ germ. {i}; {s} Kars) s. n. (GEO-MORF.) Regiune din scoarța Pămîntului, formată în roci solubile: calcare și dolomite (c. principal) sau în sare gemă, săruri de potasiu, anhidrit și gips (c. secundar), ca urmare a dizolvării provocate de circulația intensă a apelor subterane sau de suprafață. Relieful c. este reprezentat prin forme morfologice interioare (peșteri, avene) sau exterioare (lapiezuri, doline, chei, puțuri, plonje).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink