CARTOFÓR, -Ă, cartofori, -e, s. m. și f. Persoană care are patima jocului de cărți. – Din ngr. chartophóros (influențat de carte).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARTOFÓR, -Ă, cartofori, -e, s. m. și f. Persoană care are patima jocului de cărți. – Ngr. chartophoros.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cartofór (cartofóri), s. m. – Trișor. Ngr. ϰαρτοφόρος (Gáldi 158).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cartofór s. m., pl. cartofóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cartofór m. (ngr. hartofóros [!], infl. de carte). Jucător pasionat al joculuĭ de cărțĭ. – Fem. cartoforiță, pl. e, și -eásă, pl. ese.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARTOFÓR ~i m. Persoană pasionată excesiv de jocul de cărți. /<ngr. kartophóros
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink