CARTULÁR s. n. culegere de titluri (scrieri) referitoare la drepturile unei mănăstiri sau biserici. (< fr. cartulaire, lat. chartularium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cartulár s. n., pl. cartuláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cartulár n., pl. e, saŭ -áriŭ n. (lat. chartularium, d. chártula, dim. d. charta, cartă. V. cărturar). Culegere de acte relative la drepturile uneĭ mînăstirĭ orĭ bisericĭ catolice.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cărturár și (vechĭ) -lár m. (lat. chartularius, arhivar, d. chártula, hîrtioară, act; ngr. hartulários, vsl. harŭtularŭ. V. cartular). Om care știe să citească și să scrie. Cult, erudit. La vechiĭ Jifanĭ, jurisconsult, avocat: cărturariĭ și fariseiĭ. Cartofor. V. intelectual.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink