CARVASARÁ, carvasarale, s. f. (Înv.) Local în care se aflau instalate birourile unei vămi; birou vamal. – Din tc. kervansaray.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARVASARÁ, carvasarale, s. f. (Înv.) Local în care se aflau instalate birourile unei vămi; birou vamal. – Tc. kervansaray.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
carvasará (carvasarále), s. f. – Vamă. Tc. kervan saray, cf. fr. caravansérail (Roesler 595). – Der. carvasaragiu, s. m. (vameș). Cf. caravană.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
carvasará s. f., art. carvasaráua, g.-d. art. carvasarálei; pl. carvasarále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
carvasará f. (turc. kervan-seraĭ, d. pers. kárvân-seraĭ, han p. caravane, caravanseraĭ. V. chervan, seraĭ). Vechĭ. Casa vămiĭ. – Și cărvăsărie, chervăsărie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink