CASÁP, casapi, s. m. (Reg.) Măcelar. ♦ Fig. Om crud. – Din tc. kasap.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CASÁP, casapi, s. m. (Reg.) Măcelar. ♦ Fig. Om crud. – Tc. kasap.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CASÁP s. v. măcelar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
casáp (casápi), s. m. – Măcelar. – Mr. căsap, megl. casap. Tc. kasab, din per. hasap, cuman. casap (Șeineanu, II, 92; Meyer 177; Lokotsch 1118; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰασάπης, alb., bg., sb. kasap. – Der. căsăpi, vb. (a omorî, a măcelări); căsăpie, s. f. (măcelărie); casap-bașa, s. m. (căpetenie a breslei măcelarilor).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
casáp s. m., pl. casápi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
casáp m. (turc. [d. ar.] kasab, pop. kasap). Est. Măcelar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CASÁP ~i m. pop. 1) Lucrător specializat în tăierea animalelor pentru consum; măcelar. 2) fig. Persoană care dă dovadă de cruzime excesivă. /<turc. kasap
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink