CASTÉL, castele, s. n. 1. Clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri și cu creneluri, înconjurată de ziduri și de șanțuri, care servea ca locuință seniorilor feudali; (astăzi) casă mare care imită arhitectura medievală. ◊ Expr. Castele în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice, iluzii deșarte. 2. (În sintagma) Castel de apă = construcție specială (în formă de turn) care servește ca rezervor de apă. 3. Fiecare dintre construcțiile situate deasupra punții superioare a unei nave. – Din lat. castellum. Cf. pol. kasztel, it. castello.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CASTÉL s.n. 1. Construcție fortificată, medievală, prevăzută de obicei cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari și cu șanțuri, care servea ca locuință seniorilor feudali; (astăzi) casă mare, luxoasă, clădită după arhitectura medievală. ◊ Castele în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; castel de apă = construcție de beton armat în care se păstrează apă pentru alimentarea unor fabrici, locuințe etc. 2. Fiecare dintre construcțiile metalice sau de lemn care sunt situate pe suprastructura unei nave. [Pl. -le, -luri. / < lat. castellum, cf. pol. kastel, germ. Kastell, it. castello].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CASTÉL s. n. 1. construcție fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari și șanțuri, servind ca reședință seniorilor feudali. ♦ ĕ în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcție înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale și distribuirii ei. 2. fiecare dintre construcțiile metalice sau de lemn deasupra punții superioare a unei nave. (< lat. castellum, it. castello)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CASTÉL, castele, s. n. 1. Clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri și creneluri, înconjurată de ziduri și de șanțuri, care servea ca locuință seniorilor feudali; (astăzi) casă mare, imitând arhitectura medievală. ◊ Expr. Castele în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice. 2. (În expr.) Castel de apă = construcție specială (în formă de turn) care servește ca rezervor de apă. – Lat. lit. castellum.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CASTÉL s. (înv.) coștei. (Un ~ feudal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Castel ≠ bojdeucă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
castél (castéle), s. n. – Clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri. – Var. (înv., Trans.) caștei, coștei. Lat. castellum (sec. XVII); var. din mag. kastély. Der. castelan, s. m. (persoană care stăpînește un castel).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
castél s. n., pl. castéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
castél n., pl. e (lat. castellum, dim. d. castrum, redută, fort. V. coșteĭ). Casă feudală fortificată. Locuință de suveran. Vilă mare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CASTÉL ~e n. 1) (în evul mediu) Construcție fortificată, prevăzută cu turnuri și creneluri, în care locuiau seniorii feudali. 2) Casă mare și luxoasă, construită în stil medieval. ◊ ~ de apă rezervor pentru acumularea și distribuirea apei. /<lat. castellum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CASTEL GANDOLFO, localit. în Italia centrală (Latium); c. 4,8 mii loc. Palat papal construit în 1628 de arhitectul Maderno, la cererea papei Urban VIII (sec. 17). Reșed. de vară a papilor.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink