CÁSTRU, castre, s. n. Lagăr, tabără romană întărită. – Din lat. castra, -orum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÁSTRU s.n. Lagăr întărit al unei unități din armata romană. [< lat. castrum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÁSTRU s. n. lagăr, tabără fortificată a unei unități din armata romană. (< lat. castrum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÁSTRU, castre, s. n. Lagăr, tabără romană întărită. – Lat. lit. castra, -orum.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CÁSTRU s. (IST.) lagăr, tabără, (înv.) tabie. (~ roman.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cástru (cástre), s. n. – Tabără romană întărită. – Mr. castru. Lat. castra (sec. XIX); în mr., din ngr. ϰάστρον.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cástru s. n., art. cástrul; pl. cástre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cástru n., pl. e (lat. castrum. V. castel). Fort la Romanĭ. V. tranșeĭe.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÁSTRU ~e n. (la romani) Lagăr militar fortificat, construit de-a lungul căilor de comunicație sau în punctele strategice importante. /<lat. castra, ~orum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CASTRA TRAIANA, castru roman din piatră, zidit la începutul sec. 1 d. Hr., în primii ani ai stăpînirii romane în Dacia. Azi, Sînbotin, com. Dăești, jud. Vîlcea.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink