Dex cataclism

CATACLÍSM, cataclisme, s. n. Schimbare bruscă în caracterul și în condițiile naturii și ale vieții pe pământ, sub influenta unor procese atmosferice, tectonice sau vulcanice nimicitoare. ♦ Fig. Răsturnare bruscă, distrugătoare, în viața socială. – Din fr. cataclysme, lat. cataclysmos.

CATACLÍSM s.n. Schimbare violentă, bruscă în natură, care se întinde pe o mare suprafață a Pământului, provocată de un cutremur, de o erupție vulcanică etc. ♦ (Fig.) Dezastru, calamitate. [< fr. cataclysme, cf. gr. kataklysmos].

CATACLÍSM s. n. 1. schimbare violentă, bruscă în natură sub influența unor fenomene interne și de scurtă durată (cutremure, erupții vulcanice etc.). 2. (fig.) răsturnare bruscă, distrugătoare, în viața socială; calamitate, dezastru. (< fr. cataclysme, gr. kataklysmos)

CATACLÍSM, cataclisme, s. n. Schimbare bruscă, în caracterul și condițiile naturii și ale vieții pe pământ, sub influenta unor procese atmosferice, tectonice sau vulcanice nimicitoare. ♦ Fig. Răsturnare bruscă, distrugătoare, în viața socială. – Fr. cataclysme (lat. lit. cataclysmos).

cataclísm (cataclísme), s. n. – Schimbare bruscă în condițiile naturii și vieții pe pămînt. Fr. cataclysme; înainte (sec. XVIII), din gr. ϰαταϰλυσμός (Gáldi 158).

cataclísm s. n. (sil. -clism), pl. cataclísme

CATACLÍSM ~e n. 1) Schimbare bruscă de mare intensitate, provocată de dezlănțuirea unor fenomene naturale; dezastru; calamitate. 2) fig. Nenorocire mare în viața socială; dezastru; catastrofă; calamitate; urgie; flagel; prăpăd. /<fr. cataclysme, lat. cataclysmus

cataclízm n., pl. e (vgr. kataklysmós, înundațiune, diluviŭ. V. clizmă, clistir). Mare distrugere, mare dezastru, diluviŭ. V. catastrofă.