CATACÓMBĂ, catacombe, s. f. Galerie subterană, naturală sau artificială, care servea primilor creștini drept refugiu, loc de cult și de înmormântare; p. gener. orice subterană în formă de coridor lung și îngust. – Din fr. catacombe, it. catacomba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CATACÓMBĂ s.f. Galerie subterană care servea primilor creștini ca loc de refugiu, de cult și de înmormântare; (p. ext.) orice galerie subterană (lungă și îngustă). [Cf. fr. catacombe, it. catacomba].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CATACÓMBĂ s. f. galerie subterană care servea primilor creștini ca loc de refugiu, de cult și de înmormântare; (p. ext.) galerie subterană (lungă și îngustă). (< fr. catacombe, it. catacomba)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CATACÓMBĂ, catacombe, s. f. Galerie subterană care servea primilor creștini drept refugiu, drept loc de cult și de înmormântare; p. ext. orice subterană în formă de coridor lung și îngust. – Fr. catacombe (lat. lit. catacumba).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
catacómbă s. f., g.-d. art. catacómbei; pl. catacómbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
catacómbă f., pl. e (it. catacomba, mlat. catacumba, d. vgr. katá, în jos, și kýmbos, cavitate). Locurĭ subterane care aŭ fost maĭ întîĭ cariere, și pe urmă aŭ fost întrebuințate ca cimitire de popoarele vechĭ. Catacombele Romeĭ, vaste subterane în care se adunaŭ creștiniĭ în timpu persecuțiunilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CATACÓMBĂ ~e f. 1) (la primii creștini) Galerie subterană naturală care servea drept loc de refugiu, de cult sau de înmormântare. 2) Orice fel de galerie cu ramificații lungi și înguste. [G.-D. catacombei] /<fr. catacombe, lat. catacumba
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink