CATALEPSÍE s. f. Stare patologică care apare în unele boli psihice și care se caracterizează printr-o rigiditate bruscă a mușchilor și printr-o tulburare a funcțiilor cerebrale. – Din fr. catalepsie, lat. catalepsis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CATALEPSÍE f. Stare patologică a organismului caracterizată printr-o rigidizare bruscă a mușchilor și o tulburare a funcțiilor cerebrale. [Art. catalepsia; G.-D. catalepsiei; Sil. -si-e] /<fr. catalepsie, lat. catalepsis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CATALEPSÍE s.f. Stare patologică manifestată prin înțepenirea bruscă a mușchilor și prin încetarea unor funcții cerebrale. [Gen. -iei. / < fr. catalepsie, cf. gr. katalepsis – atac].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CATALEPSÍE s. f. stare patologică manifestată prin suprimarea sensibilității și a motricității. (< fr. catalepsie, lat. catalepsis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CATALEPSÍE s. f. Stare patologică caracterizată printr-o rigiditate bruscă a mușchilor și printr-o tulburare a funcțiilor cerebrale. – Fr. catalepsie (lat. lit. catalepsis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
catalepsíe s. f., art. catalepsía, g.-d. catalepsíi, art. catalepsíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
catalepsíe f. (fr. catalepsie, d. vgr. katá-lepsis. V. epi-lepsie). Med. Afecțiune cerebrală în care sensibilitatea exterioară și mișcările voluntare îs întrerupte (leșin).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink