Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CATAPÚLTĂ, catapulte, s. f. 1. Mașină de război, folosită mai ales la atacul cetăților, care servea, în antichitate și la începutul evului mediu, la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanțe inflamabile asupra inamicului. 2. Dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie să atingă o viteză mare pe un spațiu redus. 3. Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul sau cu cabina, în vederea parașutării lui în caz de pericol. – Din fr. catapulte, lat. catapulta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CATAPÚLTĂ s.f. 1. Mașină de război antică pentru aruncarea la distanță a pietrelor. 2. Dispozitiv pentru lansarea avioanelor sau a planoarelor. ♦ Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului în vederea parașutării în caz de avarie. [< lat. catapulta, cf. fr. catapulte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CATAPÚLTĂ s. f. 1. mașină de război antică pentru aruncarea la distanță a pietrelor. 2. dispozitiv pentru lansarea avioanelor sau a planoarelor. ◊ dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului în vederea parașutării în caz de pericol. (< fr. catapulte, lat. catapulta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CATAPÚLTĂ, catapulte, s. f. 1. Mașină de război care servea în antichitate la aruncarea pietrelor asupra inamicului. 2. Dispozitiv pentru lansarea avioanelor de pe bordul navelor portavion sau pentru lansarea planoarelor. – Fr. catapulte (lat. lit. catapulta).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CATAPÚLTĂ s. v. balistă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
catapúltă s. f., g.-d. art. catapúltei; pl. catapúlte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
catapúltă f., pl. e (lat. catapulta, vgr. katapéltes, d. kata-pállo, arunc). Mașină de războĭ cu care ceĭ vechĭ aruncaŭ săgețĭ ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CATAPULTÁ, catapultez, vb. I. Tranz. A lansa ceva cu o catapultă; a lansa un avion prin catapultă. – Din fr. catapulter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CATAPULTÁ ~éz tranz. (corpuri, avioane) A lansa cu ajutorul catapultei. /<fr. catapulter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CATAPÚLTĂ ~e f. 1) (în antichitate) Mașină de război cu care se aruncau la distanță pietre, butoaie cu substanțe inflamabile etc. asupra inamicului. 2) Dispozitiv pentru lansarea avioanelor de pe bordul unui portavion. 3) Mecanism pentru lansarea pilotului din avion în vederea parașutării lui în caz de pericol. [G.-D. catapultei]/<fr. catapulte, lat. catapulta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CATAPULTÁ vb. I. tr. A lansa ceva cu o catapultă; a lansa un avion prin catapultă. [< fr. catapulter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CATAPULTÁ vb. 1. tr. a lansa cu o catapultă (2). 2. (fam.) a trimite brusc la o oarecare distanță și cu forța; a proiecta. (< fr. catapulter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
catapultá vb., ind. prez. 1 sg. catapultéz, 3 sg. și pl. catapulteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink