Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CATARÁCTĂ, cataracte, s. f. I. Cădere naturală de apă produsă pe o succesiune de terenuri abrupte mici; ansamblu de cascade mai mici; cascadă. II. Boală de ochi, care constă în opacifierea cristalinului și care poate duce la orbire totală sau parțială. – Din fr. cataracte, lat. cataracta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CATARÁCTĂ s.f. I. Cădere de apă pe cursul unui fluviu; complex de cascade mai mici. ♦ Cascadă. II. Boală de ochi caracterizată prin opacifierea cristalinului; (pop.) albeață. [< fr. cataracte, cf. lat. cataracta, gr. katarrhaktes – cădere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CATARÁCTĂ1 s. f. cascadă (1). (< fr. cataracte, lat. cataracta, gr. kataraktes)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CATARÁCTĂ2 s. f. opacificarea cristalinului, care produce o cecitate parțială sau completă; albeață. (< fr. cataracte, lat. cataracta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CATARÁCTĂ1, cataracte, s. f. Cascadă. – Fr. cataracte (lat. lit. cataracta).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CATARÁCTĂ2, cataracte, s. f. Boală de ochi, care poate duce la orbire, provocată de tulburarea cristalinului. – Fr. cataracte (lat. lit. cataracta).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CATARÁCTĂ s. v. cascadă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CATARÁCTĂ s. (MED.) albeață, (pop.) perdea, apă-albă, (Mold. și Transilv.) pohoială. (~ se tratează chirurgical.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cataráctă s. f., g.-d. art. cataráctei; pl. catarácte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cataráctă f., pl. e (vgr. kataráktes). În biblie, stăvilarele care țineau apa și cărora li s´a dat drumu cînd a fost potopu. Cascadă, cădere de apă: cataractele Niluluĭ. Un fel de albeață la ochĭ, opacitatea cristalinuluĭ saŭ a membraneĭ luĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CATARÁCTĂ1 ~e f. Boală de ochi caracterizată prin opacitatea cristalinului și pierderea (parțială sau totală) a vederii. [G.-D. cataractei] /<fr. cataracte, lat. cataracta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CATARÁCTĂ2 ~e f. Cădere naturală de apă pe cursul unui fluviu, provocată de o ruptură în pantă; cascadă. [G.-D. cataractei] /<fr. cataracte, lat. cataracta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)