CATARÓI s. n. (Înv. și reg.) 1. Apoplexie, dambla. 2. Guturai, gripă; gută. – Din ngr. katarroí.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CATARÓI s. n. (Înv. și reg.) 1. Apoplexie, dambla. 2. Guturai, gripă; gută. – Ngr. katarroí.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CATARÓI s. v. apoplexie, catar, coriză, gripă, guturai, ictus apoplectic, rinită.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
catarói s. m. – 1. Apoplexie. – 2. Răceală, guturai. – Var. (Trans.) cătărue. Ngr. ϰαταρροń „guturai” (Cihac, II, 644).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
catarói s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cataróĭ n., pl. oáĭe (ngr. katarroi, vgr. katarroé și katárroĭa, d. katá, în jos, și réo, curg. V. catar, diareĭe). Vechĭ. Apoplexie: l-a lovit cataroĭ (dambla) de voĭe rea (Nec. 2, 223). Azĭ pop. Catar. Epitet unuĭ om răŭ, ca și diavol (Doĭna, 1, 114).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink