CATASTROFÍSM s. n. Teorie potrivit căreia toate schimbările din istoria pământului s-ar datora unor catastrofe periodice, urmate de noi acte de creație. – Din fr. catastrophisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CATASTROFÍSM m. Teorie care susține că în istoria Pământului ar interveni periodic mari catastrofe, urmate de schimbări calitative și cantitative în lumea organică și anorganică. /<fr. catastrophisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CATASTROFÍSM s.n. Teorie antievoluționistă, susținută de Cuvier, care atribuie cataclismelor schimbările geologice și biologice survenite pe suprafața terestră. [< fr. catastrophisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CATASTROFÍSM s. n. 1. teorie care atribuie cataclismelor toate schimbările geologice și biologice survenite pe suprafața terestră. 2. termen pentru denumirea literaturii de science-fiction, invadată de extratereștri. (< fr. catastrophisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
catastrofísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CATASTROFISM (‹ fr.) s. n. Teorie potrivit căreia în istoria Pămîntului, după lungi perioade de repaus, ar interveni revoluții explozive (cataclisme) ce schimbă radical înfățișarea planetei, distrugînd și lumea organică. Explicit formulat (1812), de paleontologul francez, G. Cuvier, c. a fost dezvoltat de alți naturaliști (A.M. D’Orbigny, L. Élie de Beaumont ș.a.), care au stabilit chiar și numărul cataclismelor, urmate de „acte de creație” a speciilor. V. evoluționism (1).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink