CATEHÉZĂ, cateheze, s. f. Lecție de catehism (1) sau, p. ext., de religie creștină. – Din ngr. katíhisis, fr. catéchèse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CATEHÉZĂ s. f. instruire religioasă prin întrebări și răspunsuri. (< fr. catéchèse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CATEHÉZĂ, cateheze, s. f. Lecție de catehism (1) sau, p. ext., de religie creștină. – Ngr. katehesis.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
catehéză s. f., g.-d. art. catehézei; pl. catehéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
catehéză f., pl. e (vgr. katéhesis). Învățămîntu religios pin [!] întrebărĭ și răspunsurĭ. – Vechĭ catihís n., pl. urĭ (dupa [!] ngr.). V. oglașenie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CATEHEZĂ (‹ ngr.) s. f. Activitate didactică a bisericii, limitată în trecut la transmiterea de cunoștințe candidaților la creștinism, referindu-se ulterior la toate mijloacele de îngrijire sufletească a catehumenilor.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink