CATEHÚMEN, -Ă, catehumeni, -e, s. m. și f. Persoană adultă pregătită pentru primirea botezului (în creștinismul primitiv). – Din fr. catéchumène.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CATEHÚMEN, -Ă s. m. f. adult care primește învățătura religioasă în vederea botezului (în creștinismul primitiv). (< fr. catéchumène)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
catehúmen s. m., pl. catehúmeni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
catehúmen, V. catecumen.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CATEHÚMEN ~a (~i, ~e) m. și f. (în creștinismul primitiv) Persoană adultă pregătită pentru primirea botezului într-o nouă religie. /<fr. catéchumene
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
catecúmen, -ă, s.m. și f. (înv.) cel chemat să devină creștin prin botez; persoană care învață preceptele religiei creștine pentru a primi botezul.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
catehúmenă s. f., g.-d. art. catehúmenei; pl. catehúmene
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
catecúmen și -húmen m. (vgr. katehúmenos). Neofit pe care-l învețĭ ca să-l dispuĭ să primească botezu. V. oglasenic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CATEHUMEN (‹ fr., lat.) s. m. 1. Persoană care dorind să devină creștină, se pregătește în vederea primirii botezului. 2. (La protestanți) Tînăr sau tînără care, la sfîrșitul instrucției religioase, își confirmă public dorința botezului și este admis în comunitate. 3. Aspirant la o inițiere oarecare.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink