Dex catenă

CATÉNĂ, catene, s. f. 1. Șir de încrețituri ale scoarței pământului, formate sub influența unei presiuni laterale. 2. Lanț de atomi legați între ei prin valențe simple sau multiple. 3. (Înv.) Lanț (la ceas, la ochelari etc.). – Din lat. catena.

CATÉNĂ s.f. 1. Lanț de încrețituri ale scoarței pământești, formate cam în același timp. 2. Lanț de atomi uniți între ei prin valențe simple sau multiple. [< lat. catena – lanț].

CATÉNĂ s. f. 1. lanț de încrețituri ale scoarței terestre, formate cam în aceeași perioadă de timp; sistem muntos. 2. lanț de atomi uniți între ei prin valențe simple sau multiple. (< lat. catena)

CATÉNĂ, catene, s. f. 1. Șir de încrețituri ale scoarței pământului, formate sub influența unei presiuni laterale. 2. Lanț de atomi legați între ei prin valențe simple sau multiple. 3. (Înv.) Lanț (la ceas, la ochelari etc.). – Lat. lit. catena „lanț”.

CATÉNĂ s. (CHIM.) lanț. (O ~ leagă între ei atomii de același fel ai unei substanțe.)

CATÉNĂ s. v. lanț, sistem muntos.

caténă s. f., g.-d. art. caténei; pl. caténe

caténă f., pl. e (lat. caténa). Rar. Lanț.

CATÉNĂ ~e f. 1) chim. Lanț de atomi uniți între ei prin valențe. 2) Șir de încrețituri ale scoarței pământești formate sub influența unei presiuni laterale. ~ muntoasă. /<lat. catena