CATIFEÁ, catifele, s. f. Țesătură de mătase, de lână, de bumbac etc. care prezintă pe față fire dese cu lungimea mai mică de un milimetru, perpendiculare pe suprafața țesăturii. – Din tc. kadife, ngr. katifés.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CATIFEÁ, catifele, s. f. Țesătură de mătase, de lână sau de bumbac, cu dosul neted și cu fața păroasă, ca o blană. – Tc. katifa.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CATIFEÁ s. velur, (înv. și reg.) mancister, (Transilv.) barșon, (prin Munt. și Mold.) pluș, (Transilv. și Ban.) somot, (înv.) urșinic. (Haină de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
catifeá (catiféle), s. f. – 1. Țesătură care prezintă pe față fire dese mai mici de un milimetru. – 2. Panseluță (Viola tricolor). – 3. Varietate de vin roșu. – Mr. catife, megl. cadife. Tc. katifa sau kadife (Roesler 569; Șeineanu, II, 94; Lokotsch 1125; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰατιφές, sb. katifa, kadiva, bg. kadife. Cf. cataif. Der. catifelat, adj. (moale); catifeluță, s. f. (panglică de catifea; plantă, Tagetes patula).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
catifeá s. f., art. catifeáua, g.-d. art. catifélei; pl. catiféle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
catifeá f., pl. ele (turc. [d. ar.] katife, pop. kadife; ngr. katifés; sp. alcatifa. V. cataif). Un fel de stofă, de ordinar de mătase, cu firele drept în sus, dese și foarte moĭ și netede. V. plisă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CATIFEÁ ~éle f. 1) Stofă având fața acoperită cu fire scurte și dese. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de stofe. [Art. catifeaua; G.-D. catifelei] /<turc. katifé, ngr. katifés
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink