CATIHÉT, catiheți, s. m. Persoană care preda copiilor catehismul, dogmele religiei; profesor de religie. – Din ngr. katihitís.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CATIHÉT, catiheți, s. m. (În trecut) Profesor de religie. – Ngr. katehetes.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
catihét s. m., pl. catihéți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CATIHÉT ~ți m. înv. Persoană care preda catehismul. /<ngr. katihitis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
catehét m. (vgr. katehetés). Cel ce te învață catehizmu. – Și catihet (după ngr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CATIHET (‹ ngr.) s. m. 1. (În Biserica primară) Trimisul lui Dumnezeu și al Bisericii, care împărtășește, prin viu grai, învățătura creștină, cel dintîi c. fiind Iisus Hristos. 2. (În accepția actuală) Persoană însărcinată cu predarea învățăturii creștine.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink