CATILINÁRĂ, catilinare, s. f. 1. (La pl.) Titlul celor patru discursuri ale lui Cicero împotriva lui Catilina. 2. Fig. Apostrofă vehementă la adresa cuiva. – Din fr. catilinaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CATILINÁRĂ s.f. 1. (Liv.) Nume generic al celor patru discursuri celebre ale lui Cicero împotriva lui Catilina. 2. (Fig.) Apostrofă vehementă la adresa cuiva. [< fr. catilinaire, cf. Catilina – conspirator roman].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CATILINÁRĂ s. f. 1. cele patru discursuri ale lui Cicero împotriva lui Catilina. 2. (fig.) apostrofă vehementă la adresa cuiva. (< fr. catilinaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
catilináră s. f., g.-d. art. catilinárei; pl. catilináre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
catilinár (catilináră), adj. – Ambițios, fără scrupule. Lat. catilinarius, de la Catilina (sec. XIX). Cuvînt folosit mai ales de Eminescu și care trebuie să-i fi provenit din lecturile germane. – Der. catilinară, s. f. (catilinară, diatribă); catilinarism, s. n. (ambiție nemăsurată).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
catilinár, -ă adj. (lat. catilinarius). Ca al luĭ Catilina (celebru anarhist în vechea Romă), revoluționar, bolșevic: om cu caracter catilinar. S. f. Discurs vechement [!] contra anarhiiĭ (ca al luĭ Cicerone contra luĭ Catilina).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink