CĂTÍNĂ, cătini, s. f. Numele a două specii de arbuști spinoși: a) cătină roșie, cu frunze mici în formă de solzi, cu flori roz sau albe și cu fructe roșii, cultivat ca gard viu; tamariscă (Tamarix ramosissima); b) cătină albă, cu frunze înguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii și cu fructe galbene-portocalii (Hippophaë rhamnoides). – Probabil lat. catena.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂTÍNĂ ~i f. Arbust spinos cu frunze înguste și fructe lunguiețe galbene-roșietice, cultivat ca gard viu. /<lat. catena
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂTÍNĂ, cătini, s. f. Numele a două specii de arbuști spinoși: a) cu flori roșii-violacee și cu fructe roșii, cultivat ca gard viu (Lycium halimifolium); b) cu flori mici cafenii și cu fructe galbene-portocalii (Hippophaë rhamnoides). – Lat. catena.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂTÍNĂ s. v. holeră, spin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CĂTÍNĂ s. (BOT.) 1. (Lycium vulgare) (rar) licină, (reg.) răchișoară, zaharică. 2. (Lycium halimi-folium) (Bucov.) răchișoară. 3. (Tamarix sau Myrica germanica) (rar) tamariscă. 4. cătină roșie (Tamarix ramosissima) = tamariscă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cățínă s.f. (reg.) cățea, haită.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
cătínă (-ni), s. f. – Numele mai multor specii de arbuști; cătină albă, Hippophaë rhamnoides; cătină de garduri, Lycium vulgare; cătină mică, Tamarix germanica; cătină roșie, Tamarix gallica. Lat. catănum „plantă asemănătoare cu drobul”, cuvînt documentat în Spania în sec. VI (Coromonas, I, 570). A tonic s-a alterat probabil sub influența lui catena, cf. mr. cătiră „șira spinării”. În orice caz, nu este probabilă der. propusă de DAR, din lat. catena, și cu atît mai puțin originea anterioară indoeurop., cum presupune Lahovary 322. Der. cătinar, s. m. (pasăre mică neidentificată); cătinat, adj. (cu frunzișul des); cătineț, s. n. (desiș, hățiș).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cătínă s. f., g.-d. art. cătínii; pl. cătíni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cátină, V. cătină.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cắtină (est) și cătínă (vest) f., pl. ĭ (lat. caténa, lanț). Un mărăcine (cu frunze laceolate, cu bace micĭ roșiĭ lungărețe) care se întrebuințează la facerea gardurilor viĭ (lýcium vulgare), numit și d*****ă. Un frumos copăcel numit și cătină mică, cu florĭ albe roșiatice, ale căruĭ ramurĭ verzĭ pot înlocui hameĭu la fabricarea beriĭ și se pot întrebuința și´n văpsitorie [!] ca să coloreze în negru (myricária [saŭ támarix] germanica). – În nord catină.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cățî́nă f., pl. e (d. cățîn). Trans. (Sălagĭ) și Mac. Căpistere.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CATINA, Ion (1828-1851, n. București), poet român. Participant la Revoluția de la 1848. Versuri de factură romantică, patriotice și revoluționare („Poezii”).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CATINA, Ion L. (1870-c. 1940, n. Tg. Ocna), călător și explorator român. A călătorit în Africa australă (N Mozambicului, reg. fl. Zambezi, prov. Cape) descriind zonele vizitate (1900-1901).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CĂTINA 1. Com. în jud. Buzău, pe Bîsca Chiojdului; 2.932 loc. (1991). 2. Com. în jud. Cluj; 2.435 loc. (1991). Iazuri și heleșteie.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CĂTINĂ (lat. catena) s. f. Denumirea regională a șapte specii de plante: c. albă, c. de garduri, c. mică, c. roșie, c. cuscută, holeră (3), spin (2). ♦ C. albă = arbust sau arbore de talie mică (c. 6 m), alburiu, foarte ramificat, cu lujeri cenușii-argintii, spinoși, păroși, decorativi (Hippophäe rhamnoides). C. roșie = numele a două specii de arbuști, spinoși, de c. 3 m înălțime, cu ramuri maro-roșietice, e****e (Tamarix tetranda) sau purpurii (Tamarix ramosissima) și flori mici, rozee.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink