Dex caustic

CAÚSTIC, -Ă, caustici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre substanțe chimice) Care arde, distruge țesutul animal și vegetal. ◊ Sodă caustică = hidrat de sodiu cristalizat, cu multe întrebuințări în industrie. 2. Adj. Fig. Mușcător, satiric. 3. S. f. (Fiz.) Pată luminoasă de forma unei suprafețe care înfășoară razele reflectate sau refractate într-un sistem optic, reprezentând imaginea deformată a unei surse de lumină. – Din it. caustico, lat. causticus.

CAÚSTIC, -Ă adj. 1. (Despre substanțe) Care distruge țesuturile animale și vegetale. 2. (Fig.) Mușcător, ironic, răutăcios, satiric. // s.n. Substanță care provoacă arsuri și distruge țesuturile animale și vegetale, pe care se aplică pentru a înlătura unele excrescențe (polipi, negi etc.). [Pron. ca-us-. / cf. lat. causticus, fr. caustique, cf. gr. kaustikos – arzător].

CAÚSTIC, -Ă I. adj. 1. (despre substanțe) care distruge țesuturile animale și vegetale. 2. (fig.) mușcător, ironic, răutăcios, satiric. II. s. f. pată luminoasă obținută într-un sistem optic. (< fr. caustique, lat. causticus, gr. kaustikos)

CAÚSTIC, -Ă, caustici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care arde, distruge țesutul animal și vegetal. 2. Fig. Mușcător, satiric. – It. caustico (lat. lit. causticus).

CAÚSTIC adj. v. batjocoritor, epigramatic, sarcastic, satiric.

caústic adj. m., pl. caústici; f. sg. caústică, pl. caústice

caústic, -ă adj. (vgr. kaustikós). Med. Arzător, coroziv: peatra [!] ĭaduluĭ e caustică. Fig. Mușcător, satiric: spirit caustic. Adv. În mod caustic. – Corect ar fi cáŭstic.

CAÚSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre substanțe chimice) Care are proprietatea de a ataca și de a descompune țesuturile vegetale și animale. 2) fig. Care lezează sentimentele unei persoane; batjocoritor; sarcastic. Vorbă ~că. /<it. caustico, lat. causticus