Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CAUZÁRE, cauzări, s. f. Faptul de a cauza. [Pr.: ca-u-] – V. cauza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAUZÁRE s.f. Faptul de a cauza. [< cauza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAUZÁRE s. v. provocare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cauzáre s. f. (sil. ca-u-), g.-d. art. cauzării; pl. cauzări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causer, it. causare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CAUZÁ ~éz tranz. A face să se producă; a provoca; a pricinui; a aduce; a produce. [Sil. ca-u-] /<fr. causer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAUZÁ vb. I. tr. A fi cauza unui fenomen, a unei întâmplări etc.; a pricinui, a produce. [Pron. ca-u-. / < it. causare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAUZÁ vb. tr. a pricinui, a produce, a determina. (< fr. causer, lat. causari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] – După fr. causer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAUZÁ vb. 1. v. provoca. 2. v. stârni. 3. v. aduce.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cauzá vb. (sil. ca-u-), ind. prez. 1 sg. cauzéz, 3 sg. și pl. cauzeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cauzéz v. tr. (fr. causer; lat. causari). Pricinuĭesc, produc, sînt cauza unuĭ lucru: lovirea cauzează durere.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink