CAUZATÍV, cauzative, adj. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – Din it. causativo, lat. causativus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAUZATÍV adj.n. Verb cauzativ = verb factitiv. [Pron. ca-u-. / cf. it. causativo, fr. causatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAUZATÍV, -Ă adj. verb ~ = verb factitiv. (< fr. causatif, lat. causativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAUZATÍV, cauzative, adj. n. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – It. causativo (lat. lit. causativus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cauzatív2 (ca-u-) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
cauzatív1 (ca-u-) adj. m.; f. cauzatívă; pl. cauzatíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
CAUZATÍV adj. v. factitiv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cauzatív adj. n. (sil. ca-u-), f. cauzatívă; pl. n. și f. cauzatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cauzatív, -ă adj. (lat. causativus). Gram. Cauzal.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAUZATÍV ~ă (~i, ~e) gram. : Verb ~ verb factitiv. [Sil. ca-u-] /<it. causativo, lat. causativus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink