CAVALÉRIE1, cavalerii, s. f. Parte a armatei care folosește calul ca mijloc de luptă și de transport al luptătorilor; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate; cavalerime; călărime. – Din rus. kavaleriia (vine din it.).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor. 2. Decorație, ordin în gradul de cavaler. – Din it. cavalleria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAVALERÍE1 s.f. (Liv.) Demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. ♦ Demnitate, atitudine nobilă. [Gen. -iei. / < fr. cavalerie, it. cavalleria].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAVALERÍE2 (Mil.) Armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de luptă și de transport. ♦ Unitate militară din această armă. [Gen. -iei. / < rus. kavaleriia, it. cavalleria].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAVALERÍE1 s. f. demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. (< it. cavalleria, fr. cavalerie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAVALÉRIE2 s. f. armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de deplasare și de luptă. (< rus. kavaleriia, fr. cavalerie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAVALÉRIE1, cavalerii, s. f. Parte a armatei compusă din soldați călări; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate. – Rus kavaleriia (< it.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor (I). 2. Decorație, ordin. – It. cavalleria.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAVALÉRIE s. (MIL.) călărime, (înv.) cavalerime, călărășie, călărășime.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cavalérie (parte a armatei) s. f. (sil. -ri-e), art. cavaléria (sil. -ri-a), g.-d. art. cavalériei; pl. cavalérii, art. cavalériile (sil. -ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cavaleríe (ordinul cavalerilor) s. f., art. cavalería, g.-d. art. cavaleríei; pl. cavaleríi, art. cavaleríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cavalérie f. (rus. kavalériĭa, fr. cavalerie, d. it. cavalleria). Călărime, trupă de soldațĭ călărĭ. (Cavaleria românească se compune din roșiorĭ și călărașĭ și un regiment de escortă regală).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAVALÉRIE1 ~i f. 1) Ansamblu de trupe constând din soldați călări; călărime; cavalerime. 2) Grup de soldați făcând parte din acest ansamblu de trupe. [Art. cavaleria; G.-D. cavaleriei; Sil. -ri-e] /<rus. kavalerija, it. cavalleria
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAVALÉRIE2 ~i f. 1) ist. Ordin al cavalerilor. 2) înv. Distincție militară; ordin în gradul de cavaler. /<it. cavalleria, fr. cavalerie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink