CAVALIÉR, cavaliere, s. n. 1. Terasă înaltă, construită într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor. 2. Cordon de pământ sau de alte materiale de-a lungul unui drum, format prin curățarea șanțurilor. [Pr.: -li-er] – Din fr. cavalier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAVALIÉR s.n. 1. Terasă înaltă, construită într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor. 2. Cordon continuu de pământ sau de alte materiale de-a lungul unui drum, format prin curățirea șanțurilor. [Pron. -li-er, var. cavalieră s.f. / < fr. cavalier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAVALIÉR, -Ă I. adj. perspectivă ~ă = proiecție oblică a obiectelor pe un plan, ca și cum ar fi văzute dintr-un punct situat la infinit; plan ~ = plan stabilit după această perspectivă. II. s. n. 1. terasă înaltă, într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor. 2. cordon continuu de pământ sau alte materiale de-a lungul unui drum, rezultat din curățirea șanțurilor. (< fr. cavalier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cavaliér s. n. (sil. -li-er), pl. cavaliére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink