CAVITÁTE, cavități, s. f. Adâncitură, gaură într-un corp solid. ◊ Cavitate rezonantă = circuit oscilant pentru frecvențe foarte înalte, constituit dintr-o incintă cu pereți metalici în care se pot întreține oscilații electromagnetice sub formă de unde staționare. ♦ Spațiu în interiorul organismului sau al unui organ din corpul omului sau al animalelor, în care se află anumite organe. Cavitate toracică. - Din fr. cavité, lat. cavitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAVITÁTE s.f. 1. Scobitură, adâncitură, gol în interiorul unui corp solid. 2. (Anat.) Spațiu gol în interiorul corpului sau într-un organ al omului. ◊ Cavitate generală = celom. [Cf. fr. cavité, it. cavità].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAVITÁTE s. f. 1. gaură, adâncitură, gol în interiorul unui corp solid. 2. (anat.) spațiu gol în interiorul organismului ori al unui organ. ♦ ~ generală = celom. (< fr. cavité, lat. cavitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAVITÁTE, cavități, s. f. Adâncitură, gaură într-un corp. ♦ Spațiu gol în corpul omului sau al animalelor, în care sunt așezate anumite organe. Cavitate toracică. – Fr. cavité (lat. lit. cavitas, -atis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAVITÁTE s. 1. v. gaură. 2. v. cavernă. 3. cavitate generală v. celom; cavitate toracică v. torace; cavitate bucală v. gură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cavitáte s. f., g.-d. art. cavității; pl. cavități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cavitáte f. (lat. cávitas, -átis). Scobitură, gaură: cavitate în dințĭ, într´un copac, într´un munte.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAVITÁTE ~ăți f. 1) Spărtură sau adâncitură naturală ori făcută special într-un corp solid. ◊ ~ rezonantă cutie care produce rezonanță. 2) (la om sau la animale) Spațiu gol, în care sunt situate diverse organe. [G.-D. cavității] /<fr. cavité, lat. cavitas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink