CAVÓU, cavouri, s. n. Construcție funerară (într-un cimitir sau în alt loc de înmormântare) cu una sau mai multe cripte. – Din fr. caveau.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAVÓU s.n. Mormânt constând dintr-o încăpere funerară, de obicei făcută sub pământ, în care se depun morții. [< fr. caveau].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAVÓU s. n. construcție funerară (sub pământ) în care se depun morții. (< fr. caveau)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAVÓU, cavouri, s. n. Construcție (într-un cimitir) constând dintr-o încăpere în care se depun morții. – Fr. caveau.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAVÓU s. criptă, (rar) necropolă, (înv.) grobnic, gropniță, mormântar. (~ într-un cimitir; ~ al unei familii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cavóu (cavóuri), s. n. – 1. Construcție funerară, criptă. – 2. (Arg.) Pat. Fr. caveau.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cavóu s. n., art. cavóul; pl. cavóuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cavóŭ n., pl. urĭ (fr. caveau, dim. d. cave, pivniță, d. lat. cavus, cav). Boltă, criptă (de înmormîntat morțiĭ uneĭ familiĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAVÓU ~ri n. Construcție (subterană) într-un cimitir sau într-o biserică în care se înmormântează morții; criptă. [Sil. ca-vou] /<fr. caveau
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink