CAVĂ, cave, adj. f. (În expr.) Vână cavă = nume dat fiecăreia dintre cele două vine care duc sângele la inimă. – Fr. [veine] cave.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cávă, cáve, s.f. (reg.) adâncitură, scobitură, parte concavă a unui lucru; găvan.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
CAV, -Ă, cavi, -e, adj. (Despre obiecte) Care are o cavitate. ◊ Venă cavă = denumire pentru cele două vene (inferioară și superioară) care transportă sângele la inimă. – Din fr. cave.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAV ~ă (~i, ~e) Care ține de cavitate; propriu cavității. ◊ Vână ~ă vână care transportă sângele la inimă. /<fr. cave
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAV, -Ă adj. (Tehn.) Gol, care nu are nimic în interior. ♦ Vână cavă = nume dat fiecăreia dintre cele două vine principale care aduc sângele la inimă. [< fr. cave, cf. lat. cavus – găunos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAV, -Ă adj. (despre obiecte) care are o cavitate. ♦ venă ~ă = fiecare dintre cele două vene principale care aduc sângele la inimă. (< fr. cave, lat. cavus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cav adj. m., pl. cavi; f. sg. cávă, pl. cáve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cav, -ă adj. (lat. cavus). Găunos, scobit, gol pin ăuntru [!]: trunchĭ cav. Scobit, înfundat, scofîlcit: obrajĭ cavĭ. Anat. Vinele cave, cele care se termină la auricula dreaptă a inimiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink