CAȚAVEÍCĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească scurtă (îmblănită), cu mâneci largi, purtată de femei; scurteică. – Din ucr. kacavejka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAȚAVEÍCĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească (îmblănită) cu mâneci largi și lungă până sub talie, purtată de femei; scurteică. – Ucr. kacavejka.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAȚAVÉICĂ s. scurteică, (rar) zoavă. (~ se poartă la țară de către femei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cațavéică, cațavéici, s.f. (reg.) 1. haină țărănească purtată de femei, care are la guler și piepți șuvițe din piele de vulpe; scurteică. 2. femeie șireată. 3. mistrie mică.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
cațavéică (cațavéici), s. f. – Haină scurtă îmblănită, purtată de femei. Rut. kacavejka (Cihac, II, 46; Iordan, Dift., 101). Se folosește numai în Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cațavéică s. f. (sil. -vei-), g.-d. art. cațavéicii; pl. cațavéici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cațavéĭcă f., pl. ĭ (rut. kacavéĭka, rus. koceveĭka, de unde și ung. kacabajka). Est. Scurteĭcă (haĭnă femeĭască blănită) lungă pînă la genuchĭ [!] și fără nasturĭ pe care o poartă țărancele.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAȚAVÉICĂ ~ci f. Haină țărănească (îmblănită) scurtă până la talie, cu mâneci lungi, purtată, mai ales, de femei; scurteică. /<ucr. kacavejka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink