CEACẤR, -Ă, ceacâri, -e, adj. (Despre ochii unei ființe) 1. Care prezintă anomalia de a nu fi de aceeași culoare, care au culori diferite; (despre ființe) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului înconjurată de un cearcăn albicios. 2. Care suferă de strabism; sașiu, zbanghiu. – Din tc. çakır „albastru cu ape cenușii”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEACẤR, -Ă, ceacâri, -e, adj. (Despre ochii unei persoane) 1. Care prezintă anomalia de a nu fi de aceeași culoare, care au culori diferite; (despre ființe) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului înconjurată de un cearcăn albicios. 2. Sașiu, zbanghiu. – Tc. çakır „albastru, cu ape cenușii”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CEACÂR adj. v. chiorâș, cruciș, încrucișat, pieziș, sașiu, strabic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ceacâr adj. m., pl. ceacâri; f. sg. ceacâră, pl. ceacâre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CEACÂR ~ă (~i, ~e) și substantival 1) (despre ființe) Care are ochii de diferite culori. 2) (despre persoane) Care se uită cruciș; sașiu; încrucișat; zbanghiu. 3) (despre ochi sau privire) Care este orientat crucis; încrucișat; sașiu; zbanghiu; ponciș. /<turc. çakir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ceacîr (ceacấră), adj. – 1. Cu ochi albaștri. – 2. Sașiu, zbanghiu. – 3. Afumat, beat. – Mr. ciacîr, megl. ciacăr. Tc. çakir (Șeineanu, II, 119; Lokotsch 386); cf. bg. čakăr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink