CEAMÚR s. n. (Reg.) Material de construcție constituit din lut frământat cu paie tocate (și cu unele substanțe minerale), întrebuințat la tencuirea sau la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc. – Din tc. çamur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEAMÚR s. m. (Reg.) Lut frământat cu paie tocate (și cu unele substanțe minerale), întrebuințat la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc. – Tc. çamur „noroi”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ceamúr (-ruri), s. n. – Mortar. Tc. çamur. Înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ceamúr s. n. (sil. cea-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ceamúr n., pl. inuz. urĭ (turc. čamur, noroĭ). Dobr. ș. a. Lut ud amestecat cu paĭe ș. a. din care se fac părețiĭ caselor țărăneștĭ. V. chirpicĭ, vălătuc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CEAMÚR ~uri n. Material de construcție alcătuit din lut frământat cu paie (sau pleavă) și folosit ca element de legătură la tencuitul pereților. /<turc. çamur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink