Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CEAPCẤN, ceapcâni, s. m. (Reg.; adesea adjectival) Om rău, șiret, rafinat. – Din tc. çapkın.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEAPCẤN, ceapcâni, s. m. (Reg., adesea adjectival) Om rău, șiret, rafinat. – Tc. çapkın..
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ceápcân s. m., pl. ceápcâni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CEAPCÂN ~ă (~i, ~e) și substantival pop. rar Care vădește viclenie; viclean. Cal ~. /<turc. çapkin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ceapcîn (-nă), adj.1. (Înv.) (Cal) care aleargă, de curse. – 2. Rău, ticălos. – Mr. ciapcîn. Tc. çapkin (Cihac, II, 559; Șeineanu, II, 123; Lokotsch 394; Ronzevalle 72); cf. bg. čapkănin.Der. ceapcînlîc, s. f. (șiretenie, răutate), din tc. çapkinlik.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)