CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie pentru pat, confecționat din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (Înv.) Pânză de turban, șal. [Var.: cearceáf s. n.] – Din tc. çarșaf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie făcut din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (Înv.) Pânză de turban; șal. [Var.: cearceáf s. n.] – Tc. çarșaf.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cearșáf/cearceáf s. n., pl. cearșáfuri/cearceáfuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
CEARȘÁF s. v. giulgiu, lințoliu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CEARȘÁF s. (rar) pânză, (Transilv. și Ban.) lepedeu, (prin Olt. și Ban.) pânzaică, (Mold., Bucov. și nordul Munt.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de pat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cearșáf s. n., pl. cearșáfuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cearșáf n., pl. urĭ (turc. čarčaf și čaršaf, d. pers. čaršeb [čar, pînză, și šeb, noapte]; alb. čarčaf, bg. sîrb. čaršaf și čaršav. V. gear și șiboĭ). Munt. Prostire, pînză albă supțire [!] așternută pe saltea și de pe care rîdicĭ [!] macatu cînd te culcĭ. – Rar cearceaf. V. lepedeŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CEARȘÁF ~uri n. Obiect de rufărie pentru pat, confecționat din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. [Sil. cear-șaf] /<turc. çarșaf
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink