CEASORNICÁR, ceasornicari, s. m. 1. Persoană care repară sau vinde ceasuri (3). 2. Insectă dăunătoare, mică de 4-5 mm, care face galerii în lemnul construcțiilor și al mobilelor și produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasului (Anobium pertinax). – Ceasornic + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEASORNICÁR, ceasornicari, s. m. Persoană care repară sau vinde ceasornice. – Din ceasornic + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CEASORNICÁR s. (rar) orologier.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ceasornicár s. m., pl. ceasornicári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ceasornicár m. Fabricant saŭ vînzător de ceasornice.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CEASORNICÁR1 ~i m. 1) Meșter care face sau repară ceasuri. 2) înv. Negustor de ceasuri. /ceasornic + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CEASORNICÁR2 ~i m. Insectă dăunătoare care face galerii în lemn și produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasornicului. /ceasornic + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink