CEBÁRE, cebări, s. f. Plantă erbacee cu flori care la început sunt verzi, iar mai târziu roșietice (Sanguisorba minur). [Var.: ceabáre s. f.] – Cf. magh. csabaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEBÁRE s. v. cătușă, sorbestrea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cebáre (cebắri), s. f. – Plantă (Poterium sanguisorba). – Var. ciabare. Mag. csabair (Cihac, II, 490). Totuși, Bogrea, Dacor., IV, 894, indică posibilitatea de a fi vorba de o traducere artificială a numelui științific Poterium în lat. ciboria.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cebáre s. f., pl. cebări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cebáre f., pl. ărĭ (ung. csába-ir, id.). Trans. Rar. O buruĭană rozacee (poterium sanguisorba).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CEBÁRE cebări f. Plantă erbacee cu tulpină e****ă, cu frunze penat-divizate și cu flori verzi-roșietice. /<ung. csábaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink