CEFÁLIC, -Ă, cefalici, -ce, adj. Care aparține capului, care se referă la cap; al capului. ◊ Arteră cefalică = carotidă. – Din fr. céphalique, lat. cephalicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEFÁLIC, -Ă adj. Al capului. ◊ Arteră cefalică = carotidă. [< fr. céphalique, cf. gr. kephalikos – de cap].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CEFÁLIC, -Ă adj. referitor la cap, al capului. (< fr. céphalique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CEFÁLIC, -Ă, cefalici, -ce, adj. (Anat.) De la cap; al capului. ◊ Arteră cefalică = carotidă. – Fr. céphalique (lat. lit. cephalicus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cefálic adj. m., pl. cefálici; f. sg. cefálică, pl. cefálice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cefálic, -ă adj. (vgr. kephalikós). Anat. Al capuluĭ, de la cap; vînă cefalică.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CEFÁLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de cap; caracteristic capului. Arteră ~că. /<fr. céphalique, lat. cephalicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ARTERĂ CEFÁLICĂ s. v. carotidă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink