CEFALOPÓDE s.n.pl. Clasă de moluște marine care au împrejurul gurii o serie de brațe tentaculare cu ventuze; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. cefalopod. / < fr. céphalopodes, cf. gr. kephale – cap, pous, podos – picior].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CEFALOPÓDE s. n. pl. clasă de moluște marine cu capul bine delimitat de corp și gura înconjurată de mai multe brațe tentaculare, cu ventuze. (< fr. céphalopodes)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CEFALOPÓD, cefalopode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște marine cu structură superioară, având în jurul gurii brațe tentaculare, prevăzute cu ventuze; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: cefalopódă s. f.] – Din fr. céphalopode.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEFALOPÓDĂ s. f. v. cefalopod.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEFALOPÓD ~e n. 1) la pl. Clasă de moluște marine răpitoare, având în jurul gurii tentacule prevăzute cu ventuze (reprezentanți: sepia, calmarul, caracatița etc.). 2) Moluscă din această clasă. /<fr. céphalopode
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CEFALOPÓD, cefalopode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște cu structură superioară, având în jurul gurii brațe tentaculare, prevăzute cu ventuze; (și la sg.) animal făcând parte din această clasă. – Fr. céphalopode (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cefalopód s. n., pl. cefalopóde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cefalopód, -ă adj. (vgr. kephalé, cap, și pûs, podós, picĭor. V. ahta- și cala-pod, polip). Zool. Care are tentacule la cap și în prejuru [!] guriĭ: moluscă cefalopodă. S. n., pl. e (subînț. animal). Pl. Molusce care aŭ un fel de cĭoc, doĭ ochĭ lateralĭ și opt brațe armate cu ventuze, ca caracatița, sepia ș. a.: cefalopodele-s giganțiĭ moluscelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink