CELÁR, celare, s. n. Mică încăpere în locuințele țărănești, pentru păstrarea alimentelor și a obiectelor casnice. – Lat. cellarium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CELÁR, celare, s. n. Mică încăpere sau simplă despărțitură în locuințele țărănești, la stână etc., pentru păstrarea alimentelor și a obiectelor casnice. – Lat. cellarium.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CELÁR s. (înv.) veghetoare. (~ la stână.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CELÁR s. v. comarnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
celár (celare), s. n. – Cămară. – Mr. țilar. Lat. cellarium (Pușcariu 331; Candrea-Dens., 301; REW 1804; DAR); cf. v. it. cellaio, prov. celier, fr. cellier, cat. celler, sp. cillero, port. celleiro. Cf. chelar.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
celár s. n., pl. celáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
celár n., pl. e (lat. ceilarium, d. cella, cămară: fr. cellier, sp. cillero, pg. celleiro. V. celulă, chiler). Cămara din dosu caseĭ țărăneștĭ în care se țin diferite lucrurĭ de lemn orĭ oale (cĭuveĭe), numită pe alocurĭ și prelipcă și polată. Munt. Dun. (și cealar). Zemnic. Trans. Vest. Cămara stîniĭ (unde se păstrează brînzeturile).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CELÁR ~e n. reg. Încăpere mică într-o casă țărănească, unde se păstrează alimentele și unele obiecte casnice. /<lat. cellarium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink