CELÉBRU, -Ă, celebri, -e, adj. Renumit, vestit, ilustru. – Din fr. célebre, lat. celebris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CELÉBRU, -Ă adj. Cunoscut de foarte multă lume pentru calități excepționale; renumit, vestit, ilustru. [< fr. célèbre, cf. it. celebre, lat. celeber].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CELÉBRU, -Ă adj. cu faimă, renumit, vestit, reputat, ilustru. (< fr. célèbre, lat. celeber)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CELÉBRU, -Ă, celebri, -e, adj. Renumit, vestit. – Fr. célebre (lat. lit. celebris, -e).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CELÉBRU adj. faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit, (înv. și pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) hireș, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Celebru ≠ necunoscut
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
celébru adj. m. (sil. -bru), art. celébrul, pl. celébri, art. celébrii; f. sg. celébră, g.-d. art. celébrei, pl. celébre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
celébru, -ă adj. (fr. célèbre, d. lat. céleber). Faĭmos, renumit, vestit.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CELÉBRU ~ă (~i, ~e) 1) Care este foarte vestit prin calitățile sale, prin realizările sale; ilustru. Cântăreț ~. [Sil. -le-bru] /<fr. célébre, lat. celebris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink