CELERITÁTE s. f. (Livr.) Iuțeală (1), repeziciune (1). – Din fr. célérité, lat. celeritas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CELERITÁTE s.f. (Rar) Iuțeală, repeziciune. [Cf. fr. célérité, it. celerità, lat. celeritas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CELERITÁTE s. f. 1. iuțeală, repeziciune, viteză. 2. viteza de propagare a undei, a perturbației printr-un mediu fluid în repaus. (< fr. célérité, lat. celeritas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CELERITÁTE s. f. (Franțuzism) Iuțeală, repeziciune. – Fr. célérité (lat. lit. celeritas, -atis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CELERITÁTE s. v. iuțeală, rapiditate, repeziciune, viteză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
celeritáte s. f., g.-d. art. celerității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
celeritáte f. (lat. celéritas, -átis). Ĭuțeală, rapiditate.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink