CELÉST, -Ă, celești, -ste, adj. (Livr.; poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat, divin. – Din fr. céleste, lat. caelestis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CELÉST, -Ă adj. 1. Ceresc. 2. (Fig.) Foarte frumos, splendid, minunat. [< fr. céleste, it. celeste, cf. lat. caelestis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CELÉST, -Ă adj. 1. ceresc. 2. (fig.) splendid, minunat, divin. (< fr. céleste, lat. caelestis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CELÉST, -Ă, celești, -ste, adj. (Franțuzism, poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat. – Fr. céleste (lat. lit. caelestis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CELÉST adj. v. ceresc, divin, dumnezeiesc, minunat, sfânt, splendid, superb.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Celest ≠ pământesc, teluric, terestru
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
celést adj. m., pl. celéști; f. sg. celéstă, pl. celéste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CELÉST ~stă (~ști, ~ste) livr. poet. 1) Care ține de cer; propriu cerului; ceresc. Spațiu ~. 2) fig. Care este uimitor de frumos; splendid; divin. /<fr. céleste, lat. celestis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink