Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CEMENTÁRE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa. – V. cementa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEMENTÁRE Acțiunea de a cementa; cementație. [< cementa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CEMENTÁRE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cementáre (met.) s. f., g.-d. art. cementării; pl. cementări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. – Din fr. cémenter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CEMENTÁ ~éz tranz. (piese de oțel) A trata termochimic, introducând în stratul de la suprafață anumite elemente (crom, carbon etc.), pentru a mări rezistența și durabilitatea. /<fr. cémenter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CEMENTÁ vb. I. tr. A supune un metal unei transformări chimice prin încălzirea lui puternică în prezența unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combină. [< fr. cémenter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CEMENTÁ vb. tr. 1. a supune unele piese din oțel moale unui tratament termochimic, prin introducerea de carbon, crom, azot, aluminiu etc. în stratul superficial al acestora. 2. a obtura canalul unui dinte cu cement. 3. a fixa cu cement protezele pe dinți. (< fr. cémenter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând, prin difuziune, carbon în stratul superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. – Fr. cémenter.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cementá (met.) vb., ind. prez. 1 sg. cementéz, 3 sg. și pl. cementeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CEMENTARE (‹ fr.) s. f. 1. Tratament termochimic de saturație prin difuzie de carbon, crom, azot, aluminiu a stratului superficial al unui material metalic, pentru a-i mări duritatea și rezistența la uzură. 2. Operație a procesului hidrometalurgic de extragere din soluții a unor metale (cupru, zinc, aur, argint etc.) prin tratare cu metale mai electronegative. 3. (GEOL.) C. hidrotermală = umplere a crăpăturilor și a porilor din roci cu substanțe minerale variate depuse din soluții reziduale, alcaline, provenite din diferențierea magmelor. Rezultatul c.h. sînt filoanele și zăcămintele de impregnație produse prin mineralizația porilor din roci.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink