CEMENTÍTĂ, cementite, s. f. Carbură de fier dură, care se găsește în fontă și în oțel. – Din fr. cémentite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEMENTÍTĂ s.f. 1. Carbură de fier, care formează unul din constituenții aliajelor fier-carbon. 2. Inflamație cronică a cementului dentar. [< fr. cémentite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CEMENTÍTĂ s. f. 1. carbură de fier, constituent de bază al oțelurilor și fontelor. 2. inflamație cronică a cementului dentar. (< fr. cémentite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CEMENTÍTĂ, cementite, s. f. Carbură de fier dură care se găsește în fontă și în oțel. – Fr. cémentite.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CEMENTÍTĂ s. v. carbură de fier.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cementítă s. f., pl. cementíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CEMENTITĂ (‹ fr. {i}) s. f. Carbură de fier reprezentînd constituentul structural caracteristic al oțelurilor și fontelor; conține 6,67% carbon.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink